• index

         • anunturi

         • sfaturi

         • scrisori de dragoste

         • poezii

         • povestea mea

         • afrodisiac

         • concurs


login
pass
Nou indragostit?!
click aici

destine VIP story Fan Club super troupper surprize

 

Tacerea mea ii tine impreuna.

De aproape un an, scara mea de valori s-a dat peste cap din pricina “iubirii ideale”, care ii anima viata celei mai bune prietene ale mele, Luminita. Eu stiu ca relatia sa nu e deloc ideala, dar trebuie sa imi tin gura, caci altfel as provoca mari suferinte in “Paradis”
Cine si-ar fi inchipuit ca o banala sarcina de serviciu ma va pune la cea mai grea incercare a vietii mele? Si, in toata tarasenia pe care o sa v-o povestesc, stiti care-i culmea? Ca nici macar nu eram eu cea desemnata sa duca niste acte la o oarecare firma, dintr-un cartier indepartat, ci colega si prietena mea cea mai buna, Luminita. Privind in urma, regret de o mie de ori ca m-am oferit sa o ajut, dar cum puteam sa nu o fac, cand m-a rugat atat de frumos:
Bianca draga, m-a trimis sefu' cu niste acte urgente la o firma de la mama dracului, dar imi este imposibil sa merg pana acolo. Stii, diseara, suntem invitati la parintii lui Toni si vroiam sa cumpar flori, apoi sa trec pe la coafor. Te implor, salveaza-ma!
Dar habar nu am pe unde vine adresa asta...
Nici eu, insa te descurci tu cumva.
Nu imi convenea deloc sa merg pana in celalalt capat al orasului, mai ales ca era spre sfarsitul programului si eram obosita, dar o intelegeam pe Luminita.
Era in primul an de casnicie si incerca sa le intre pe sub piele socrilor, care au cam strambat din nas atunci cand le-a devenit nora. Ei si-ar fi dorit o fata mai pricopsita pentru unicul lor copil, dar Toni era indragostit pana peste urechi de ea, asa ca, mai de voie, mai de nevoie, au acceptat-o.
Pentru mine, Luminita era Zana Buna, singura care mi-a intins o mana de ajutor atunci cand m-am angajat si cand eram lipsita de orice experienta profesionala. Incet, intre noi s-a legat o prietenie trainica si astfel am devenit martorul tainic al iubirii dintre ea si Toni. Nu mai conteaza cate piedici li s-au pus in cale, important este ca amandoi au luptat pentru dragostea lor, pana la urma, s-au casatorit. Cred ca atunci m-am bucurat la fel de mult ca si ei, pentru ca imi erau tare dragi amandoi, iar iubirea lor imensa m-a convins de puterea sentimentelor inaltatoare, de realitatea “cercului” perfect, implinit dintre barbat si femeie, dupa care eu inca tanjam.
Dupa ce s-a intors din luna de miere, Luminita si-a reluat serviciul, iar eu nu ma mai saturam sa ii ascult marturisirile de femeie maritata cu omul pe care il iubeste.
Sunt atat de fericita, incat nu inteleg cum am putut trai inainte sa il cunosc pe Toni! El este perechea mea din aceasta lume si la fel ma simt si eu pentru el. Sa nu crezi ca sunt prea exaltata, dar asta simt, iar inima niciodata nu te minte!
Te cred, Luminita! Daca nu ti-as cunoaste sotul, poate te-as banui cel putin de exagerare, dar am vazut si eu destule din gesturile de iubire pe care ti le arata la tot pasul, asa ca nu pot decat sa ma bucur pentru tine. Pentru voi, de fapt.
Eram absolut sincera in ceea ce spuneam. Il admiram si eu pe Toni, era un barbat bine, care muncea cu seriozitate pentru a castiga destul, ca sa nu fie nevoit sa apeleze la banii parintilor; era oarecum distant in societate, dar foarte deschis fata de cei apropiati. Ceea ce imi placea enorm la el era modul in care isi arata, fara nici o retinere sau inhibitie, iubirea pe care i-o purta Luminitei. De exemplu, pentru ca serviciul lui implica multa munca de teren, nu scapa nici o ocazie satreaca pe la firma noastra, in cazul in care se afla prin preajma. Nu statea mai mult de doua, trei minute, dar in timpul asta isi imbratisa sotia, o saruta, ii facea declaratii de dragoste, ii oferea o floricica, apoi pleca in fuga, strigand din usa biroului:
-Iubito, deja mi-e dor de tine!
Luminita se inrosea toata de placere si isi lasa putin capul in jos, iar cand revenea, observam ca are lacrimi de fericire in ochi. O astfel de dragoste traiau cei mai buni prieteni ai mei, invidiata de toata lumea si admirata sincer de mine.
Acum, voi reveni la ziua in care, pentru mine, lumea s-a intors cu fundul in sus si nu am mai inteles nimic din ceea ce se intampla.
Cautam adresa firmei obscure la care trebuia sa ajung, dar nu ma descurcam deloc, asa ca m-am uitat in jurul meu sa cer ajutor. Dar, parca toata lumea isi facea siesta, in acea dupa-amiaza torida, ca nu vedeam pe nimeni pe strada.
Totusi, mi s-a parut ca zaresc pe cineva, ascuns la umbra deasa a unui gard viu, inalt, si m-am indreptat cu toata speranta intr-acolo. Cand m-am apropiat, am auzit niste voci soptite, din care una imi parea a naibii de cunoscuta:
-Trebuie sa plec, dragostea mea, dar sper sa ma intorccat mai curand. Pana atunci, sa fii cumunte si sa ma astepti... fierbinte.
-Te rog, vino inapoi, macar pentru un sfert de ora!
-Nu ma ispiti, Paula, sunt si asa in intarziere.
Dupa asta nu am mai auzit nimic, dar am vazut ceea ce nu credeam ca voi vedea vreodata: pe Toni, cu o fata atarnandu-i de gat, intrand in scara blocului ! Perplexitatea mea nu cred ca a durat pre mult, pentru ca am uitat de toata oboseala, am alergat dupa ei si am vazut ca au urcat doar pana la etajul unu, unde au intrat intr-un apartament. Imi venea sa merg la acea usa blestemata si sa o sparg, sa il trag pe Toni afara si sa o bat pe nenorocita care l-a ademenit, sa fac scandal mare ca sa iasa toti vecinii...
Nu am facut nimic din toate astea, ci am asteptat, fierband de nervi, sa iasa cameleonul care isi batea joc de prietena mea. Sfertul de ora pentru care a intrat s-a prelungit la peste o ora, dar eu nu m-am miscat din locul de panda. Imi propusesem sa ii sar dintr-o data in fata, dupa care sa il intreb de cand o insala pe Luminita cu acea... Paula. Cand a aparut – grabit, dar satisfacut – m-a cuprins sila de duplicitatea lui si am renuntat sa ies din ascunzatoare. Chiar asa! De ce trebuia sa stie ca i- am aflat secretul?
Eram, insa, hotarata sa ii spun prietenei mele tot ceea ce vazusem cu ochii mei. Ironia sortii a facut ca firma pe care o cautam sa fie chiar la scara alaturata, asa ca, fara sa mai sper, am rezolvat si treaba pentru care venisem acolo.
M-am intors, intr-un tarziu, acasa, epuizata de arsita si de secretul care mi s-a dezvaluit, dar nu m-am simtit in stare sa o sun pe Luminita. Ma gandeam ca ea era deja la socrii sai si incerca sa suporte rautatea, indurand totul doar de dragul lui Toni, care – nu-i asa? - merita orice sacrificiu...
Eu locuiam cu mama, singurul om care ghicea imediat in ce stare de spirit sunt. De data asta, s-a speriat rau cand m-a vazut:
-Doamne, Dumnezeule, dar ce ai patit? M-a intrebat ea, ingrozita.
-Linisteste-te, sunt doar obosita, mama! I-am raspuns, intrand direct in baie, de unde nu am mai iesit decat atunci cand am considerat ca sunt stapana macar pe mintea, daca nu si pe inima mea.
Va inselati daca va inchipuiti ca am mai scapat de mama pana ce nu i-am spus despre tot ceea ce ma bulversase! Si, nu numai ca i-am povestit, cu lux de amanunte, tradarea lui Toni, dar i-am marturisit si hotararea mea de a-i spune totul Luminitei.
-Nici vorba sa faci asta, draga Bianca! Iti inteleg revolta, dar nu ai nici un drept sa le distrugi fericirea prietenilor tai!
-Toni este un prefacut, un mincinos, nu e prietenul meu!
-dar Luminita?
-Tocmai pentru ca e prietena mea ii voi spune!
-In acest caz, vei face o gresala pe care o vei regreta intreaga viata.
Aminteste-ti ca si eu am divortat de tatal tau din acelasi motiv: o buna “prietena” mi-a spus ca are o amanta, iar eu nu am putut sa il iert. Si ce am castigat prin asta? Doar amaraciune si singuratate!
-Mama, situatiile nu se compara. Toni joaca un teatru de nota zece, mintind ca o divinizeaza pe luminita, pe cand in realitate...
-Nu cunosti tu realitatea!
Auziti nu cunosteam eu realitatea! Totusi sfatul mamei mi-a mai temperat dorinta de a-l pari pe Toni, pentru ca am inceput sa pricep cat de mult ar afecta-o aceasta veste pe prietena mea. A doua zi, cand am intalnit-o, era foarte fericita ca vizita la socrii sai a iesit mai bine decat a sperat:
-Am ajuns la ei putin peste ora stabilita, pentru ca Toni a fost retinut la serviciu, dar ne-au iertat intarzierea, apoi au fost foarte amabili cu mine. Chiar si soacra-mea si-a calcat pe inima si a spus, sa auda toti invitatii, ca i-a disparut orice reticenta in privinta mea, pentru ca s-a convins ca sunt o fata deosebita, alaturi de care copilul ei este fericit.
-Normal ca e fericit! Uneori, ma gandesc ca nici nu te merita...
-Cum poti sa spui asta?! Toni e barbatul ideal pentru mine, ma iubeste peste masura si stiu sigur ca n-o sa ma faca niciodata sa sufar!
Nu am avut puterea si curajul sa merg mai departe cu destainuirea, pentru ca i-as fi frant inima, insa nici nu suportam gandul ca e mintita si tradata. Trebuie sa actionez pe alte cai si, dupa cateva zile, am gasit ideea salvatoare: sa merg la amanta lui Toni si sa o somez sa il lase in pace.
Zis si facut! Tipa mi-a deschis usa, fara sa se uite macar pe vizor, ceea ce insemna ca astepta pe cineva, dar desigur nu pe mine.
-Ah, va rog sa ma iertati, dar indiferent ce treaba aveti cu mine, nu va pot primi acum. Trebuie sa apara, din clipa in clipa, prietenul meu.
-Cu atat mai bine! Va fi si el foarte interesat de ceea ce am de spus! Nu m-am lasat eu expediata.
Paula era “dezbracata” foarte sexy, purta doar un capotel din matase, rosu aprins. Am ramas protapita in pragul usii, asteptand sa ii apara “prietenul”. Toni a fost de-a dreptul socat. Cred ca ar fi facut cu placere cale intoarsa, dar pur si simplu nu putea schita nici un gest. Statea pe scari ca o statuie, cu geanta diplomat intr-o mana si cu un buchet de flori in cealalta. Am mers langa el si l-am sustinut sa urce, apoi sa intre in apartamentul Paulei, pentru ca numai acolo puteam discuta.
Dupa ce s-au asezat amandoi pe canapea, fara sa se impotriveasca sau sa poata scoate vreun cuvant, le-am spus:
-Tin prea mult la Luminita ca sa va permit voua sa va bateti joc de ea. Deocamdata, ea nu stie nimic, dar daca nu renuntati la aventura voastra jur ca ii voi spune!
-Nu, Bianca! Te implor, nu ii spuni nimic Luminitei! Ea e femeia pe care o iubesc, e sotia mea, pe cand pentru Paula nu simt decat atractie fizica! Si-a recapatat Toni vocea.
-Asa este! Intre noi nu exista decat o aventura... Stiam ca Toni e casatorit si nu am de gand sa ii distrug familia. Pentru o clipa, mi-a trecut prin minte ca esti sotia lui... Doamne, bine ca nu ne-a surprins ea! A spus si Paula.
-Toni, iti dau cinci minute sa iti iei ramas bun, pentru totdeauna, de la femeia asta, apoi pleci cu mine!
-Iti multumesc pentru intelegere si fii sigura ca mi-a pierit cheful de aventuri!
Toni m-a urmat, intr-adevar, dupa cinci minute, apoi a insistat sa stam de vorba. Dorea sa stie cum de i-am descoperit tradarea si sa imi multumeasca pentru tacere. Cand i-am spus ca l-ar fi putut vedea chiar Luminita, in locul careia am venit eu la firma din zona, s-a albit la fata, intuind dezastrul care ar fi urmat.
-Doamne, era cat pe ce sa imi distrug fericirea, din cauza unei aventuri!
-Sper ca te-ai potolit pentru totdeauna, ca doar nu esti atat de fraier incat sa crezi ca ulciorul merge de prea multe ori la apa. Gandeste-te ca noi colaboram cu firme din tot orasul si oricand exista riscul sa dai nas in nas cu nevasta-ta. Daca o iubesti, asa cum pretinzi, multumeste-te cu ea, altfel o vei pierde!
Eram sigura ca a inteles avertismentul si ma simteam tare usurata ca am rezolvat aceasta spinoasa problema, fara sa o fac pe prietena mea sa sufere. Intre mine si Toni, s-a creat, firesc, un fel de complicitate, dar nici unul dintre noi nu avea vreun interes sa se dea de gol. El a devenit si mai atent cu luminita, iar eu eram sigura ca i-au zburat gargaunii din cap, ca a inteles sa aprecieze ceea ce are, asa ca toata lumea era multumita.
Dar asta nu a durat decat pana cand... l-am prins din nou, dupa cateva luni bune de la “Incheierea pactului”! Marul discordiei a ramas aceeasi Paula, cu care l-am vazut iarasi inlantuit. Nu am mai avut decat puterea sa le ies in fata, sa le reprosez ca au recidivat...
De atunci, ma simt sfasiata intre dorinta de a-i marturisi totul Luminitei si teama de consecintele unei astfel de dezvaluiri. Balanta inclina cand intr-o parte, cand in alta, iar eu nu pot sa iau nici o hotarare.
Noroc ca exista revista dumneavoastra, careia ma pot destainui fara grija si, poate asa, voi gasi in mine puterea sa tac naibii din gura, ca doar nu e treaba mea modul in care isi traiesc prietenii mei “iubirea ideala”!